amortita. Intr-o lume in care ne-am indepartat atat de mult de esenta noastra incat nu mai stim cine suntem cu adevarat. Traim intr-o lume in care alergam constant dupa putere. Dupa control. Dupa siguranta.
Traim intr-o lume in care pasim de cele mai multe ori cu teama pe marginile ei, fiindu-ne frica sa nu ne pierdem pe noi. Insa daca ti-as spune ca poti sa pierzi doar ceva ce nu esti, ca doar pierzandu-te pe tine cel de azi te vei intalni cu tine cel adevarat, ai fi dispus sa te arunci in gol intr-o lume a necunoscutului? A abandonului. A curajului.
Aminteste-ti cine erai tu inainte sa inveti cine sa fii. Opreste-te pentru o clipa si respira. Constient. Priveste in jurul tau. Fara de judecata. Si apoi priveste in tine. Cine esti cu adevarat? Dincolo de toate mastile timpului, de toate povestile pe care le-ai scris sau invatat despre tine, de imaginea pe care ti-ai conturat-o, cine esti tu cu adevarat? Dezbraca-te de tine, tu cel construit peste ani si permite-ti sa te redescoperi. Incet. Ai sa iti vezi toate visurile. Si toate temerile. Ai sa inveti cum sa iti auzi din nou bataile inimii. Ai sa redescoperi treptat iubirea. Si compasiunea. Si recunostiinta… O reintoarcere la inocenta departe de valul de ceata al confuziei.
Inchide-ti ochii mintii. Deschide-ti ochii inimii. Si doar priveste de acolo. Azi. Maine. Mereu. Si mai departe vei sti ce sa faci.
Cuvinte spre infinit 